Incepand de maine

Era tarziu deja. Ingrid se grabea catre casa, speriata ca cineva ar putea sa o vada asa.Mainile ii tremurau inca, iar mintea ii reda, iar si iar, imaginile de mai devreme.
-O sa ajung acasa, o sa fac un dus, si totul o sa fie bine. O sa gandesc mai limpede peste cateva minute-incerca ea sa se incurajeze pe cand urca scarile.Gata, aproape am ajuns. Mai am un etaj. Inca 16 trepte si voi fi in siguranta caminului meu.
Insa nici nu termina de gandit bine fraza menita sa o linisteasca si usa vecinei de la etajul 2 se deschise.
-Bb...buna seara!-zise Ingrid repede si incerca sa se strecoare pe langa usa.
-Ingrid! Ce s-a intamplat cu tine?De ce ai hainele murdare?Si..rupte?!?Esti bine?S-a intamplat ceva?Vrei sa sun la politie?
Intrebarile se succedau prea repede iar ea simtea ca nu le poate face fata.Mai aveam atat de putin..atat de putin..De ce a trebuit sa..?
-Nu!Nu, multumesc!Sunt in regula.Nu am patit nimic. Adica..aproape nimic.Am cazut pe scari la metrou, cand veneam spre casa.E totul bine, nu m-am lovit rau.Buna seara!-si fugi repede pe scari in sus, inainte ca gura deschisa a vecinei sa mai dea drumul la inca o serie de intrebari.
Deschise usa in graba si intra in casa. Brusc, mirosul familiar o linisti.Aprinse lumina si se tranti pe fotoliu.Inchise ochii pentru cateva secunde, apoi sari ca arsa si lua telefonul din geanta. Cauta un numar si forma.
-Trebuie sa vorbim, zise. Da, acum! Te astept la mine.Sa nu intarzii!


-Ce s-a intamplat? Ti-am spus ca nu pot veni tot timpul,si mai ales asa, din scurt...Cand o sa incetezi tot jocul asta?
-Cand o sa am chef! Poate incepand de maine, poate niciodata! Nu asta conteaza acum...am nevoie de bani.Iar.
-Dar saptamana trecuta ai spus ca banii aia or sa-ti ajunga ceva timp. Credeam ca mai mult de cateva zile.Nu mai am.Nu mai pot sa-ti dau.Saptamana viitoare, poate...
-Am spus ca am nevoie de bani.Acum!Vrei sa devii mai cunoscut decat esti?Spune!Asta vrei?Sa-ti creasca popularitatea?Vrei ca toti sa afle ce placeri ascunse are domnul candidat?Spune doar un cuvant, si jur ca...
-Bine, gata,taci!TACI!Stii la fel de bine ca si mine ca nici viata ta nu va fi roz daca vei da drumul la poze!Atunci nu vei mai avea nicio arma impotriva mea.
-Amenintarile astea de doi bani ma lasa rece.Pana maine dimineata la ora 10.00 vreau banii in cont. La fel ca saptamana trecuta.Acum pleaca!Am avut o zi grea.
Barbatul incerca sa mai zica ceva, dar se razgandi, vazand ca Ingrid ii intorsese deja spatele. Stia ca orice discutie inceputa acum nu va duce la nimic. De fiecare data era la fel.Asa ca isi lua haina si iesi furios.
Cand usa se inchise in urma lui, Ingrid se tranti din nou pe fotoliu, privind in gol.Ofta adanc si incerca sa se gandeasca la ceva frumos.Degeaba. Lacrimile ii brazdau deja fata imbatranita inainte de vreme.


-Da,mama,o sa fie bine.Sa cumperi haine groase,da?Si mancare.Tot ce trebuie.Sa imi spui daca mai ai nevoie de ceva.Bani sau...orice.El ce face?E cuminte?Da? I-ai dat masinuta aia albastra?I-a placut? Bine,mama.Te pup.Pupa-l si pe el.Si...mama?Imbratiseaza-l.Tare.Saru-mana,mama.
Ingrid suspina.Nu il mai vazuse pe Paul de trei ani.De cand...de cand il nascuse.Mama ei hotarase ca e mai bine asa, sa il ia la ea,la tara,si sa aiba grija de el ca si cum ar fi fost fiul, nu nepotul ei. Fusese un fel de pact intre ele doua.Ingrid urma sa isi continue viata si sa incerce sa castige suficienti bani cat sa isi intretina si restul familiei, iar Paul avea sa fie crescut de singura lui bunica.Nimeni, in afara de ele doua si de o matusa, sora mamei lui Ingrid, nu stia de copil in oras.Iar la tara le spusesera oamenilor ca era luat de suflet de la o ruda care murise.Astfel Paul isi traia viata simpla intr-o casuta modesta, inconjurat de verdeata, animale si oameni in varsta, iar Ingrid isi vindea fericirea putin cate putin pentru copilul pe care nici nu-l cunostea.


va urma