Limbile rosii ale soarelui scuipa in sanul naturii bulgari de foc, iar ea ii primeste cu raceala. Rusinat, soarele se scufunda intr-o liniste adanca si dispare repede, ca un cub de gheata intr-un desert ce n-a vazut niciodata apa.
Soarele sufletului meu apune si el cu tristete, iar peste mine se lasa un val gros de uitare. Incet-incet, ma scufund in neant, doar corpul imi ramane pe pamant, pentru a indura chinurile vietii ce parca nu se mai termina. Dilema sufletului meu e inca valabila:sa mor sau sa traiesc?
Poate ca odata, la un apus de soare, ma voi decide. Pana atunci, ramane sa sufar in continuare sub povara grea a sufletului meu cuprins de teama caintr-o zi lumea va disparea, iar noi, oamenii, vom fi doar o amintire a trecutului.
24 aprilie 1994
joi, 22 octombrie 2009
Oldies but goldies
Un nimeni, un nimic
Tu esti ratacitorul prin ceata cea groasa a iubirii,
Crezi ca stii ce vrei, dar te inseli,
Tu esti un nimeni, o piedica in calea fericirii
Celei pe care-o iubesti, dar care te uraste.
Esti tot ceea ce ea numeste un "nimic"
Tot ceea ce nu vede,
Renunta, si vei fi mai linistit
Si vei uita c-ai fost odata un nimeni, un nimic.
Ceea ce-a fost intre noi
A fost frumos, dar scurt,
Ceea ce a fost intre noi,
Aceasta dragoste patimasa
Ce am trait-o doar in doi.
A trebuit sa plec,
Sa te las suparat,
Firul dragostei si-a rupt,
Totul acum e terminat!
Daca vei gasi o alta
Poate ca ma vei uita
Caci eu cred si sper
In fericirea ta.
Raza de lumina
Esti calatorul singuratic, ce ghidul isi asteapta,
Esti ca o raza de lumina ce printre nori nu poate sa patrunda,
Ai incercat sa mori, dar gandul ca nu vei mai putea visa la viata a invins
Si totul ti se pare-acum ceva bizar, ceva lipsit de farmec,
Ca o corabie ce rataceste pe timp de furtuna,
Asa esti tu, o raza de lumina,
Ce nu poate infrumuseta lumea singura.
Dar spera, poate ca-ntr-o zi
Alte raze de lumina te vor inconjura
Si veti putea cladi o lume noua.
Ce e dragostea?
Ce e dragostea, de fapt?
E un lucru minunat
Ce nu-l poti inlatura
Orisicat ai incerca.
Daca vrei sa nu iubesti
Inchide-te in tine,
Dar sa suferi, sa ranesti
inimi, e mai bine.
Iar in viata de vei plange
Pentru-o dragoste pierduta
Nu te teme, caci va trece
Ca o lume disparuta.
Vineri, 22 aprilie 1994(adica la venerabila varsta de 14 ani :) )
Tu esti ratacitorul prin ceata cea groasa a iubirii,
Crezi ca stii ce vrei, dar te inseli,
Tu esti un nimeni, o piedica in calea fericirii
Celei pe care-o iubesti, dar care te uraste.
Esti tot ceea ce ea numeste un "nimic"
Tot ceea ce nu vede,
Renunta, si vei fi mai linistit
Si vei uita c-ai fost odata un nimeni, un nimic.
Ceea ce-a fost intre noi
A fost frumos, dar scurt,
Ceea ce a fost intre noi,
Aceasta dragoste patimasa
Ce am trait-o doar in doi.
A trebuit sa plec,
Sa te las suparat,
Firul dragostei si-a rupt,
Totul acum e terminat!
Daca vei gasi o alta
Poate ca ma vei uita
Caci eu cred si sper
In fericirea ta.
Raza de lumina
Esti calatorul singuratic, ce ghidul isi asteapta,
Esti ca o raza de lumina ce printre nori nu poate sa patrunda,
Ai incercat sa mori, dar gandul ca nu vei mai putea visa la viata a invins
Si totul ti se pare-acum ceva bizar, ceva lipsit de farmec,
Ca o corabie ce rataceste pe timp de furtuna,
Asa esti tu, o raza de lumina,
Ce nu poate infrumuseta lumea singura.
Dar spera, poate ca-ntr-o zi
Alte raze de lumina te vor inconjura
Si veti putea cladi o lume noua.
Ce e dragostea?
Ce e dragostea, de fapt?
E un lucru minunat
Ce nu-l poti inlatura
Orisicat ai incerca.
Daca vrei sa nu iubesti
Inchide-te in tine,
Dar sa suferi, sa ranesti
inimi, e mai bine.
Iar in viata de vei plange
Pentru-o dragoste pierduta
Nu te teme, caci va trece
Ca o lume disparuta.
Vineri, 22 aprilie 1994(adica la venerabila varsta de 14 ani :) )
marți, 8 septembrie 2009
Te iubesc
pentru mirosul tau, pentru gustul tau dulce,
pentru zambetul tau sincer,
pentru ca ma cunosti cel mai bine,
pentru ca ai grija de mine,
pentru ca stii sa faci orice,
pentru ca esti mereu aici,
pentru ca esti cald si tandru,
pentru ca esti al meu.
Si chiar daca toate astea s-au mai spus de mii de ori,
si dragostea e cantata mereu in acelasi mod,
eu TE IUBESC ALTFEL.
pentru zambetul tau sincer,
pentru ca ma cunosti cel mai bine,
pentru ca ai grija de mine,
pentru ca stii sa faci orice,
pentru ca esti mereu aici,
pentru ca esti cald si tandru,
pentru ca esti al meu.
Si chiar daca toate astea s-au mai spus de mii de ori,
si dragostea e cantata mereu in acelasi mod,
eu TE IUBESC ALTFEL.
joi, 3 septembrie 2009
Incepand de maine
Era tarziu deja. Ingrid se grabea catre casa, speriata ca cineva ar putea sa o vada asa.Mainile ii tremurau inca, iar mintea ii reda, iar si iar, imaginile de mai devreme.
-O sa ajung acasa, o sa fac un dus, si totul o sa fie bine. O sa gandesc mai limpede peste cateva minute-incerca ea sa se incurajeze pe cand urca scarile.Gata, aproape am ajuns. Mai am un etaj. Inca 16 trepte si voi fi in siguranta caminului meu.
Insa nici nu termina de gandit bine fraza menita sa o linisteasca si usa vecinei de la etajul 2 se deschise.
-Bb...buna seara!-zise Ingrid repede si incerca sa se strecoare pe langa usa.
-Ingrid! Ce s-a intamplat cu tine?De ce ai hainele murdare?Si..rupte?!?Esti bine?S-a intamplat ceva?Vrei sa sun la politie?
Intrebarile se succedau prea repede iar ea simtea ca nu le poate face fata.Mai aveam atat de putin..atat de putin..De ce a trebuit sa..?
-Nu!Nu, multumesc!Sunt in regula.Nu am patit nimic. Adica..aproape nimic.Am cazut pe scari la metrou, cand veneam spre casa.E totul bine, nu m-am lovit rau.Buna seara!-si fugi repede pe scari in sus, inainte ca gura deschisa a vecinei sa mai dea drumul la inca o serie de intrebari.
Deschise usa in graba si intra in casa. Brusc, mirosul familiar o linisti.Aprinse lumina si se tranti pe fotoliu.Inchise ochii pentru cateva secunde, apoi sari ca arsa si lua telefonul din geanta. Cauta un numar si forma.
-Trebuie sa vorbim, zise. Da, acum! Te astept la mine.Sa nu intarzii!
-Ce s-a intamplat? Ti-am spus ca nu pot veni tot timpul,si mai ales asa, din scurt...Cand o sa incetezi tot jocul asta?
-Cand o sa am chef! Poate incepand de maine, poate niciodata! Nu asta conteaza acum...am nevoie de bani.Iar.
-Dar saptamana trecuta ai spus ca banii aia or sa-ti ajunga ceva timp. Credeam ca mai mult de cateva zile.Nu mai am.Nu mai pot sa-ti dau.Saptamana viitoare, poate...
-Am spus ca am nevoie de bani.Acum!Vrei sa devii mai cunoscut decat esti?Spune!Asta vrei?Sa-ti creasca popularitatea?Vrei ca toti sa afle ce placeri ascunse are domnul candidat?Spune doar un cuvant, si jur ca...
-Bine, gata,taci!TACI!Stii la fel de bine ca si mine ca nici viata ta nu va fi roz daca vei da drumul la poze!Atunci nu vei mai avea nicio arma impotriva mea.
-Amenintarile astea de doi bani ma lasa rece.Pana maine dimineata la ora 10.00 vreau banii in cont. La fel ca saptamana trecuta.Acum pleaca!Am avut o zi grea.
Barbatul incerca sa mai zica ceva, dar se razgandi, vazand ca Ingrid ii intorsese deja spatele. Stia ca orice discutie inceputa acum nu va duce la nimic. De fiecare data era la fel.Asa ca isi lua haina si iesi furios.
Cand usa se inchise in urma lui, Ingrid se tranti din nou pe fotoliu, privind in gol.Ofta adanc si incerca sa se gandeasca la ceva frumos.Degeaba. Lacrimile ii brazdau deja fata imbatranita inainte de vreme.
-Da,mama,o sa fie bine.Sa cumperi haine groase,da?Si mancare.Tot ce trebuie.Sa imi spui daca mai ai nevoie de ceva.Bani sau...orice.El ce face?E cuminte?Da? I-ai dat masinuta aia albastra?I-a placut? Bine,mama.Te pup.Pupa-l si pe el.Si...mama?Imbratiseaza-l.Tare.Saru-mana,mama.
Ingrid suspina.Nu il mai vazuse pe Paul de trei ani.De cand...de cand il nascuse.Mama ei hotarase ca e mai bine asa, sa il ia la ea,la tara,si sa aiba grija de el ca si cum ar fi fost fiul, nu nepotul ei. Fusese un fel de pact intre ele doua.Ingrid urma sa isi continue viata si sa incerce sa castige suficienti bani cat sa isi intretina si restul familiei, iar Paul avea sa fie crescut de singura lui bunica.Nimeni, in afara de ele doua si de o matusa, sora mamei lui Ingrid, nu stia de copil in oras.Iar la tara le spusesera oamenilor ca era luat de suflet de la o ruda care murise.Astfel Paul isi traia viata simpla intr-o casuta modesta, inconjurat de verdeata, animale si oameni in varsta, iar Ingrid isi vindea fericirea putin cate putin pentru copilul pe care nici nu-l cunostea.
va urma
-O sa ajung acasa, o sa fac un dus, si totul o sa fie bine. O sa gandesc mai limpede peste cateva minute-incerca ea sa se incurajeze pe cand urca scarile.Gata, aproape am ajuns. Mai am un etaj. Inca 16 trepte si voi fi in siguranta caminului meu.
Insa nici nu termina de gandit bine fraza menita sa o linisteasca si usa vecinei de la etajul 2 se deschise.
-Bb...buna seara!-zise Ingrid repede si incerca sa se strecoare pe langa usa.
-Ingrid! Ce s-a intamplat cu tine?De ce ai hainele murdare?Si..rupte?!?Esti bine?S-a intamplat ceva?Vrei sa sun la politie?
Intrebarile se succedau prea repede iar ea simtea ca nu le poate face fata.Mai aveam atat de putin..atat de putin..De ce a trebuit sa..?
-Nu!Nu, multumesc!Sunt in regula.Nu am patit nimic. Adica..aproape nimic.Am cazut pe scari la metrou, cand veneam spre casa.E totul bine, nu m-am lovit rau.Buna seara!-si fugi repede pe scari in sus, inainte ca gura deschisa a vecinei sa mai dea drumul la inca o serie de intrebari.
Deschise usa in graba si intra in casa. Brusc, mirosul familiar o linisti.Aprinse lumina si se tranti pe fotoliu.Inchise ochii pentru cateva secunde, apoi sari ca arsa si lua telefonul din geanta. Cauta un numar si forma.
-Trebuie sa vorbim, zise. Da, acum! Te astept la mine.Sa nu intarzii!
-Ce s-a intamplat? Ti-am spus ca nu pot veni tot timpul,si mai ales asa, din scurt...Cand o sa incetezi tot jocul asta?
-Cand o sa am chef! Poate incepand de maine, poate niciodata! Nu asta conteaza acum...am nevoie de bani.Iar.
-Dar saptamana trecuta ai spus ca banii aia or sa-ti ajunga ceva timp. Credeam ca mai mult de cateva zile.Nu mai am.Nu mai pot sa-ti dau.Saptamana viitoare, poate...
-Am spus ca am nevoie de bani.Acum!Vrei sa devii mai cunoscut decat esti?Spune!Asta vrei?Sa-ti creasca popularitatea?Vrei ca toti sa afle ce placeri ascunse are domnul candidat?Spune doar un cuvant, si jur ca...
-Bine, gata,taci!TACI!Stii la fel de bine ca si mine ca nici viata ta nu va fi roz daca vei da drumul la poze!Atunci nu vei mai avea nicio arma impotriva mea.
-Amenintarile astea de doi bani ma lasa rece.Pana maine dimineata la ora 10.00 vreau banii in cont. La fel ca saptamana trecuta.Acum pleaca!Am avut o zi grea.
Barbatul incerca sa mai zica ceva, dar se razgandi, vazand ca Ingrid ii intorsese deja spatele. Stia ca orice discutie inceputa acum nu va duce la nimic. De fiecare data era la fel.Asa ca isi lua haina si iesi furios.
Cand usa se inchise in urma lui, Ingrid se tranti din nou pe fotoliu, privind in gol.Ofta adanc si incerca sa se gandeasca la ceva frumos.Degeaba. Lacrimile ii brazdau deja fata imbatranita inainte de vreme.
-Da,mama,o sa fie bine.Sa cumperi haine groase,da?Si mancare.Tot ce trebuie.Sa imi spui daca mai ai nevoie de ceva.Bani sau...orice.El ce face?E cuminte?Da? I-ai dat masinuta aia albastra?I-a placut? Bine,mama.Te pup.Pupa-l si pe el.Si...mama?Imbratiseaza-l.Tare.Saru-mana,mama.
Ingrid suspina.Nu il mai vazuse pe Paul de trei ani.De cand...de cand il nascuse.Mama ei hotarase ca e mai bine asa, sa il ia la ea,la tara,si sa aiba grija de el ca si cum ar fi fost fiul, nu nepotul ei. Fusese un fel de pact intre ele doua.Ingrid urma sa isi continue viata si sa incerce sa castige suficienti bani cat sa isi intretina si restul familiei, iar Paul avea sa fie crescut de singura lui bunica.Nimeni, in afara de ele doua si de o matusa, sora mamei lui Ingrid, nu stia de copil in oras.Iar la tara le spusesera oamenilor ca era luat de suflet de la o ruda care murise.Astfel Paul isi traia viata simpla intr-o casuta modesta, inconjurat de verdeata, animale si oameni in varsta, iar Ingrid isi vindea fericirea putin cate putin pentru copilul pe care nici nu-l cunostea.
va urma
Abonați-vă la:
Postări (Atom)