Mi-e dor sa pot picta din nou.Sa iti zugravesc fata alintata de razele soarelui dimineata, in umbra pernei.
Mi-e dor sa pot canta din nou.Sa vezi in ochii mei tot ce nu pot sa iti spun, cuvinte nerostite, soptite acum de acorduri fine.
Mi-e dor sa pot dansa din nou.Sa las muzica sa ma poarte cu pasi repezi prin viata ta, prin amalgamul de sentimente de atatea ori rostite si totusi necunoscute...
Mi-e dor sa pot rade din nou ca inainte.Sa citesti in rasul meu fericirea implinirii.Sa-mi descifrezi gandurile incalcite de cuvinte si sa intelegi.
Mi-e dor sa fie iar asa.Trecutul sa devina prezent,si viitorul sa nu mai conteze.Sa amestecam timpul,iubitule,si sa nu ne pese de repercusiuni.
Dar asta nu mai sunt eu.Poate nici n-am fost,nu stiu,si e atat de greu sa stiu daca e bine sau e rau.As vrea sa ma privesc in oglinda, sa ma gasesc,dar se face tarziu si trebuie sa plec.Trebuie sa plec.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu